Post-ludiu la dimineata unui faun

Bate cu aratatorul in lemnul podelei pe care inaltimea futonului o facea mult prea accesibila. Un ritm domol, lenes. Cu ochii intredeschisi se gandeste cum ar fi dimineata asta daca podeaua ar raspunde cu primele note dintr-un Adagio. Imperialul de Beethoven. Exact ! Si degetul incepe s-o ia si mai incet.

Isi cufunda fata-n perna

Despre sechele si dureri

A devenit un real cliseu ca atunci cand, intr-o discutie, chiar si fara pretentii sau subiect clar definit, se vorbeste despre romani si raportarea la romanism, sa se aduca automat vorba de incapacitatea acestora de a ramane uniti, de a reprezenta un tot unitar. Dezbinarea a ajuns un fel de trasatura tipic romaneasca, un fel de "dat" lipit pe fruntea unui intreg popor. Tendinta romanului de a fi in dezacord cu connationalul sau este pusa la acecasi nivel cu fatalismul ciobanului mioritic. "Suntem pusi pe cearta cu semenii si fatalisti".

Copilarii paralele

Decembrie 1988, Bucuresti, Romania

Isi pune cizmulitele rosii aliniate perfect langa ceilalti pantofi.
Mai da o tura cu privirea.
Zambeste multumita.
Stie ca trebuie sa vina. Era anuntat la 5.
Se uita spre maica-sa cu o privire care tradeaza nerabdarea unui copil de 5 ani neimpliniti inca.
Isi strange manutele si le aduna in poala, isi aseaza picioarele in paralel pe scaun si ramane neclintita.
Urechile ciulite si simturile in alerta ii tradeaza starea de panda.

Frsustrari existentiale in peisajul mioritic diasporean

Sunt evenimente in viata ale caror aparitie si succesiune se deruleaza intr-un timp redus. E de ajuns sa inceapa, ca hop!, mai dai de ceva asemanator peste cateva zile, mai auzi o aluzie indirecta peste o saptamana, bref, datorita unor stranii coincidente, ai impresia ca tot dai cu nasu' de un subiect pana atunci ignorat sau secundar.