Exista un moment in viata cand mostenirea genetica a familiei sau mediul in care ai crescut nu mai reperzinta premise suficiente pentru a te explica pe tine in intregime. Exista un moment in viata cand tu devii unicul responsabil in faurirea propiului destin iar acel moment nu este altceva decat asumarea deplina a responsabilitatii. Cand ai incercat ultima data sa te auto-depasesti ? Care a fost ultimul moment in care ai luat o decizie de a carei riscuri erai perfect constient dar care, daca dusa pana la capat, ar fi reprezentat castigarea unui pariu cu tine insuti ?
Observ o tendinta generalizata (si foarte umana dealtfel) de a invinui o gramada de factori externi pentru ceea ce ni se intampla rau sau ceea ce nu ni se intampla “bine”. Dam vina instinctiv pe mediu, pe familie, pe momentul nefast, fara sa analizam mai departe si sa incercam sa ajungem la samburele problemei, adica la noi insine. Cat de mult ne asumam propriile actiuni ? Cat de constienti suntem de ele ? Cand am pariat ultima data pe noi insine ? Cand am incercat, la modul constient, sa ne depasim ? Cand am vizualizat, evaluat, propus un scop ascensional ? Si cel mai important, de cate ori, odata parcurse aceste etape, am ramas pe pozitii, indiferent de riscuri ? De cate ori am rezistat temerilor in fata probabilitatii unei infrangeri ?
Orice obiectiv pe care ti-l propui va prezenta intotdeauna riscuri. Ca e vorba de schimbarea unui job, de inceperea unei relatii sau, dimpotriva, de terminarea ei, de decizia de a avea un copil, etc., riscurile implicite se intrevad inca de la primele ganduri. Si asta doar pentru ca oricare din aceste decizii implica capacitatea de asumare atat a reusitei cat mai ales al unui posibil esec.
Succesul in viata nu este o loterie unde ai avea poate sansa sa “iti ploua” cu noroc. Succesul se munceste, se rasplateste. Orice izbanda va fi traita direct proportional cu riscurile pe care le implica. Orice limita depasita iti va conferi o putere si o incredere sporite tocmai datorita efortului de asumare depus pentru a o depasi. Orice nou pariu cu tine insuti iti va aduce satisfactii net superioare stagnarii in propriul confort. Din simplul motiv ca te “urca”, te duce mai departe.
Si stand asa in pat de dimineata, ma gandeam, oare cand am pariat ultima data pe mine insami ?
Observ o tendinta generalizata (si foarte umana dealtfel) de a invinui o gramada de factori externi pentru ceea ce ni se intampla rau sau ceea ce nu ni se intampla “bine”. Dam vina instinctiv pe mediu, pe familie, pe momentul nefast, fara sa analizam mai departe si sa incercam sa ajungem la samburele problemei, adica la noi insine. Cat de mult ne asumam propriile actiuni ? Cat de constienti suntem de ele ? Cand am pariat ultima data pe noi insine ? Cand am incercat, la modul constient, sa ne depasim ? Cand am vizualizat, evaluat, propus un scop ascensional ? Si cel mai important, de cate ori, odata parcurse aceste etape, am ramas pe pozitii, indiferent de riscuri ? De cate ori am rezistat temerilor in fata probabilitatii unei infrangeri ?
Orice obiectiv pe care ti-l propui va prezenta intotdeauna riscuri. Ca e vorba de schimbarea unui job, de inceperea unei relatii sau, dimpotriva, de terminarea ei, de decizia de a avea un copil, etc., riscurile implicite se intrevad inca de la primele ganduri. Si asta doar pentru ca oricare din aceste decizii implica capacitatea de asumare atat a reusitei cat mai ales al unui posibil esec.
Succesul in viata nu este o loterie unde ai avea poate sansa sa “iti ploua” cu noroc. Succesul se munceste, se rasplateste. Orice izbanda va fi traita direct proportional cu riscurile pe care le implica. Orice limita depasita iti va conferi o putere si o incredere sporite tocmai datorita efortului de asumare depus pentru a o depasi. Orice nou pariu cu tine insuti iti va aduce satisfactii net superioare stagnarii in propriul confort. Din simplul motiv ca te “urca”, te duce mai departe.
Si stand asa in pat de dimineata, ma gandeam, oare cand am pariat ultima data pe mine insami ?
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire